Când vuiește, presa sportivă de duzină (de aceeași duzină ca – de exemplu – inginerii școliți în comunism, de al cărui număr masiv era nevoie pentru gloria eternă a partidului și care acum au aere de mari intelectuali) o face aiurea-n tramvai, da’ rău de tot; nu că aș fi avut pretenții de la Mazeta Sporturilor, ProStporc sau alte publicații de-astea cu neuronii în prepasiv.
Ieri am citit în presa autohtonă ceva titluri în genul „Alibec OUT de la EURO” sau „Alibec este diagnosticat cu fractură și poate rata Campionatul European” și sincer m-am speriat. Când unui jucător care a tras după el, jumătate de sezon, o echipă ce a ajuns în cele din urmă Campioana României i se pune în frunte ștampila de „incert”, te îngrijorezi, mai ales dacă ești împătimit al fotbalului frumos, dacă ți s-a făcut dor de anii în care ieșea lumea în stradă la fiecare victorie a băieților noștri și dacă mai vrei să trăiești asemenea experiențe. Și eu când mă îngrijorez, caut și mai multe informații (ia să faceți și voi așa, să vedeți ce bine e!), așa că m-am pus călare pe motoarele de căutare. Mare lucru n-am găsit ieri și bănuiam că s-a accidentat urât la vreun antrenament, că și-a făcut varză picioarele magice; cuvântul „fractură” sună… serios. Apoi, azi, am citit că e o fractură la mână și tot așa, mă gândeam că a căzut rău, că i-au făcut statuie de gips. Și apoi, tot citind, am aflat că unii medici îi recomandă operația, că altfel se prăpădește săracul. Și că tata Puiu Iconofilul e îngrijorat nevoie mare și că vine furtuna cu piatră și că vin lăcustele și rușii, turcii și Norii Negri din Bărbăteni (asta e o formație de muzică lăutărească de ’90 de pe la noi, un fel de Albatros de Valea Jiului, așa, să prindeți gluma)!
De abia azi am citit că omul are, de fapt, fractură de metacarpian 4, adică, în traducere, și-a fracturat un oscior din palmă (mi-e lene să explic mai în detaliu) într-un meci și acum îl jenează din când în când (ca practicant de baschet, știu cum e să ai degete mov și încheieturi varză). Nu moare, nu-i ies mațele, dar e fain să facem caz, nu?
Acum mă aștept, din zi în zi, să citesc prin această presă sprotivă autohtonă faptul că Alibec s-a tuns la zero și că i-a curs sânge, motiv pentru care nu-și poate lua garsonieră prin Prima Casă în Voluntari, acolo unde urmează să se transfere pe trei milioane de mărci, material scris de Ioanițoaia cu un marker alb pe o geacă de piele.
P.S. Dacă tot am vorbit de mărci și de presa de București, mai luați un Albatros.
Hai Folbalu!
diatriba lu' pestaloțiu 