Câteva lucruri ce nu le știm sau le știm greșit

Mulți români (o copleșitoare majoritate) îi atribuie lui Mihai Eminescu ideea luminii ce călătorește în timp și spațiu de la stele distante înspre ochiul uman, interpretând poezia ”La steaua” publicată la 1 decembrie, 1886 în Convorbiri Literare. Ba chiar mai mult (și mai amuzant), în lipsa lor de informație ajung să-l compare cu Einstein; e ca și cum ai compara mere cu pere. Ei bine, conceptul ăsta îi aparține lui William Herschel și a fost enunțat pentru prima dată în 1802, după câțiva ani buni de studiat cerul. El a dedus că viteza luminii, cea mai mare cunoscută în univers, este finită, lucru care face ca, de exemplu, lumina călătoare prin spațiu a unei stele distante să fie, în momentul în care devine vizibilă pentru noi, singurul lucru ce mai rămâne din steaua respectivă. Eminescu nu a fost un mare fizician descoperitor de noi universuri, dar a fost un om foarte, foarte bine informat. Geniul lui nu a constat în descoperiri în astro-fizică ci în împletirea de informații într-un format facil – cel puțin în cazul de față – și aducerea lor la picioarele românilor contemporani cu el, mulți dintre ei încă aflați în lâncezeala post-otomană.

Tot despre Eminescu, românii din rândul celor cu un bagaj mediu de cunoștințe în ceea ce-l privește pe poet îl consideră un romantic incurabil ce a scris poezii de dragoste, pe alocuri plictisitoare și total nepotrivite pentru zilele pe care le trăim; dragoste, Veronica Micle, dragoste neîmplinită, sifilis etc. Ceea ce nu știu oamenii ăștia e că ”poetul național” poate fi la fel de bine numit ”jurnalistul național” (profesia lui de bază fiind, ca a altor poeți români de calibru, cea de gazetar) sau, printr-o sintagmă forțată dar la locul ei, ”românul național”. Studiați-i publicistica și vă veți izbi de naționalismul lui pregnant, de ura față de ”cei ce sug sângele poporului”, de atacuri la Brătieni și la Casa Regală, de agenda lui jurnalistică incisivă în general. Formator de opinie, idealist, popular, incomod conducerii (arestat de opt ori de către poliția română), incomod puterilor din exterior (urmărit de agenți austro-ungari pentru politica lui unionistă), toate datorită și din cauza gândurilor pe care nu ezita să și le expună tranșant pe foaie. Acesta a fost Eminescu, nu un melancolic lobotomizat de estrogen. De multe ori am încercat să-mi imaginez la ce fel de Românie visa omul ăsta. E un exercițiu interesant pe care vă invit să-l faceți.

Deși e un subiect pe care l-am tot scos la bătaie, de fiecare dată îmi face plăcere să-l abordez. Nu ne tragem doar din daci și romani. Sintagma ”strămoșii noștri dacii și romanii” mă face să cataloghez imediat persoana din gura căreia aceasta iese. De fapt noi avem o istorie interesantă ca popor; suntem un mozaic în multe nuanțe, nu doar în alb și negru. Fie ei geto-dacii niște triburi cu origini tracice și nu numai (Burebista n-ar fi supus doar triburi de daci), vorbitoare de limbi oarecum asemănătoare pe care niște isteți le bagă pe toate la un loc sub numele de ”limba dacă” (ipoteze interesante pe care le recomand găsiți aici și aici). Peste ei vine Traian cu ai lui romani, numai că romanii ăia nu erau neapărat cetățeni ai Cetății Eterne ci erau cetățeni ai imperiului. Asta înseamnă că puteau fi din actuala Sirie sau din Peninsula Iberică sau din oricare colț al Imperiului Roman. De aici începe romantismul care ține aproximativ 170 de ani după care împăratul Aurelian decide retragerea administrației politico-militare la sud de Dunăre. Ce rămâne în urmă? Ceva municipii, ceva orășele, ceva castre și ceva vile rustice pe care le stăpânesște o populație obișnuită deja cu modelul roman de viață. Multe lucruri nu se cunosc prea bine, rămânând prea puține izvoare și prea puține dovezi arheologice care să confirme o ipoteză sau alta. Știm doar că o perioadă s-a păstrat contactul cu imperiul roman devenit între timp bizantin (ex. Tabula Peutingeriana) și că apoi teritoriul țării noastre s-a confruntat cu un mileniu de veniri, plecări și eventuale stabiliri (nici lucrul ăsta cu stabilirile nu-l putem spune sigur) în care nu se știe ce s-a întâmplat cu populația autohtonă. Putem doar presupune că dacă o colonizare de 170 de ani a avut un impact în ceea ce privește modul de viață al băștinașilor, la fel a avut și un mileniu de migrații; huni, avari, bulgari, goți, unguri, pecenegi, cumani, tătari etc. O perioadă am fost sub dominație slavă ( dinastia Asăneștilor, grafia chirilică, liturghia în slavonă etc), apoi sub dominația maghiară în Transilvania și cea otomană în Moldova și Țara Românească. Dar da, e clar că suntem strict și direct, pe cale paternă și maternă, urmașii dacilor și ai romanilor.

Va urma…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s