………………………
Eu o numesc NORMALITATE
noiembrie 26, 2011 la 13:50 (pobestea borbii)
De un an şi jumătate sunt forumist pe SkyscraperCity (ţine de infrastructura pe mai multe domenii, economie, industrie, investiţii etc. din ţară şi nu numai), asta deşi urmăream forumul de ceva vreme. Pentru că unii din colegii de forum au început să vină cu materiale la zi (poze, filmări, documente) despre evoluţia şantierelor din ţară, la un moment dat s-au lovit de problema asta:
Doamna Ministru, daca ne cititi….poate ne ajutati si cu legitimatii, ca in anumite conditii, organizat, insotiti si toate celelalte conditii sa intram in vizita pe diferite santiere, fara sa fim nevoiti sa inchiriem avioane, sa pozam peste gard, sa fim alergati de paznici, sau sa folosim motociclete de enduro.
La prima vedere pare amuzant pentru că, judecând după felul în care astfel de probleme ale omului de rând au fost tratate de către ăi’ de sus, nimeni nu şi-ar mai face vreo speranţă. Aşa ne-au învăţat distinşii domni pe care i-am tot votat până acum. Însă de data asta s-a întâmplat ceva interesant. La o zi după postarea colegului de forum a apărut chestia asta:
Buna ziua,
Sunt Doina Mosneag, consiliera a doamnei ministru Boagiu. Urmarim de ceva timp acest forum insa am evitat sa interferam in discutii pentru a nu da loc interpretarilor. Avand in vedere aceasta solicitare punctuala am discutat cu cei de la CNADNR si procedura va fi in felul urmator: imi dati un email pe adresa doina.mosneag@mt.ro si eu ma asigur ca si consultantii si constructorii va vor permite accesul. In email va rog sa imi precizati nume si prenume, o serie si nr de la actul de identitate, santierul unde vreti sa mergeti si perioada, precum si daca se poate un numar de telefon pentru a transmite celor de pe santier.
Incercam sa va oferim informatii ori de cate ori ele ne vor fi solicitate.
Va multumim pentru monitorizarea pe care o faceti lucrarilor pe care le avem in executie.
Mai mult, pe forum a apărut un thread care se numeşte Întrebări adresate MT de către userii forumului. Din nou a apărut peste noi acea umbră de îndoială, dar la întrebările adresate a început să se răspundă. Şi, ghiciţi ce, chestia ce urmează s-a întâmplat ieri şi azi a fost postată pe forum cu textul “Cu ajutorul Doamnei (cu D mare) Doina Mosneag de la MT va aduc un update de pe Autostrada Arad-Timisoara (directia Timisoara -> Arad)”:
Până la urmă se pare că noi, românii de rând, tindem să avem o problemă şi e de înţeles după atâţia ani de somn uşor din partea autorităţilor. Însă apar asemenea lucruri care ar trebui să ne schimbe percepţiile şi să ne facă să nu le mai vedem drept sărbători naţionale (exagerez, evident) ci simple acte de normalitate.
România, 2011. V-am pupat! 
P.S. : SkyscraperCity este motivul pentru care i-aş izbi în faţă pe toţi ăia care-mi guiţă la ureche, după ore de vizionat realităţi, antene şi oteveuri, spunându-mi că în România nu se mai face nimic şi că totul aici e la pământ.
Frica de minoritari
septembrie 27, 2011 la 13:02 (mens sana?)
Cine a frunzărit ieri şi azi gandul.info a observat o chestie deosebită. La două din materialele ce apar pe site nu poţi lăsa comentarii (bine, eu nu pot să las comentariu la niciun material de-al lor pentru că încă am ban pe ip). Culmea, în ambele materiale este vorba despre situaţia ţiganilor din vecini.
Să ne-nţelegem: dacă în lume, fie ea şi Bulgaria, apare cumva vreo situaţie în care nişte majoritari dau foc câtorva case de minoritari iar treaba asta apare în presă, tu nu-ţi poţi da cu părerea aici în România pentru că ziarul online care publică un asemenea material alege să facă o excepţie eliminând posibilitatea cititorului de a-şi exprima părerea deşi în mod normal la orice alt material de pe saitul respectiv se pot lăsa comentarii fără nicio problemă.
Ce înţelegem de aici: cei de la Gândul nu au coaie. Nu şi-au asumat niciun risc, pentru că e clar că dacă lăsau comentariile să curgă ieşea prăpăd la cât de mult îl iubeşte românul pe ţigan în ultima vreme. Libertate de exprimare lipsă pentru că unora le e frică de reacţii. Democraţie ioc pentru că societatea românească e plină de situaţii unde se fac excepţii iar chestia asta, care numai normală nu e, apasă pe umerii noştri ca o moştenire din care mai tot timpul nu ne alegem cu nimic. Stare de fapt ocolită cu privirea pentru că nu vrem să rănim pe nimeni sau pentru că e ok atâta timp cât nu ne atinge pe noi. Serios?
Ne e frică de minoritari, fie ei ţigani, unguri sau evrei (unii nu vor să se integreze, unii sunt prea mândri de ei şi ultimii încă se dau loviţi), nu pentru că ne-ar ameninţa ei cu ceva anume ci pentru că vrem tot timpul să dăm bine, să nu picăm prost (luxu’ foamea-n gât). Şi când zic “ne e frică” vorbesc de “noi” din care doar unii fac parte. Ceilalţi “noi” s-au săturat până-n gât de astfel de practici. Astfel, în lupta dintre cei doi “noi” tot ce facem e să întreţinem un foc mocnit pe care vrem să-l lungim până poate s-o rezolva treaba de la sine.
Presă de căcat.
N-am treabă cu nimeni atâta timp cât nimeni n-are treabă cu mine, indiferent de etinie. De asemenea, tot indiferent de etnie, te respect dacă mă respecţi. Dar dacă vreau să-mi spun părerea vizavi de un lucru, indiferent că e pozitivă sau negativă, rog să fiu lăsat să o spun.
P.S. : Ascunzişul ăsta sub fusta mamei şi fluturatul de acolo al steagului alb al păcii ar trebui lăsat diplomaţilor (şi acolo în funcţie de caz). Noi, ceilalti, ar trebui să deschidem fermoarul la gură pentru a spune răspicat şi fermoarul de la pantaloni pentru a acţiona în consecinţă.
Eroii vechi şi noi (unde “noi” sunt sau suntem)
august 31, 2011 la 14:21 (pobestea borbii)
E titlul prea pretenţios? Nu îmi pasă. Am găsit lista asta undeva pe internet (nu reţin unde anume pentru că a trecut ceva vreme), am salvat-o şi am analizat-o; pe unii îi ştiam, de unii auzisem, de unii nu aveam habar. O voi scrie aici pentru ca şi voi să vă minunaţi, aşa cum am făcut-o eu, de cât de puţin vă cunoaşteţi valorile.
Aşadar, în ordine aleatorie, urmează câţiva oameni interesanţi (fiţi curioşi, ce dracu; mintea limpede care nu cere o poveste nu primeşte de mâncare):
Ticu Dumitrescu (link-ul are cinci pagini)
Hopa, niciun fotbalist? Şi nu, nici Mircea Badea nu merită, aşa că să nu vă aud.
Lista se opreşte aici dar ar putea continua cu mulţi alţii, nu ca semn de mândrie ci ca o normalitate pe care, din păcate, destui din generaţia mea şi din cele ce vin din urmă nu o iau în seamă.
De situaţia actuală a mentalităţii româneşti obişnuiam să dau cu uşurinţă vina pe lipsa intelectualilor, a modelelor, a oamenilor de spirit din ultimele decenii sau pe lipsa de implicare socială a acestora. Mi-am dat seama că într-o anumită măsură greşeam şi asta gândindu-mă la “cultura este o afacere personală”, vorbă a unui profesor de facultate pe care l-am admirat. Ideea trebuie căutată, nu servită, însă e nevoie de acel impuls care-ţi ridică sprânceana a interes.
O zi bună să aveţi
P.S. Ştiu, din blogul meu nu se mai înţelege nimic, azi o treabă serioasă şi ieri una mlăştinoasă, dar situaţia asta nu e departe de mine şi de mintea mea. Ecce homo, volens nolens, păr în flăcări, crengi în nas
P.P.S. “Nu vă mai plictisiţi atât acasă!”
40 de piese pe care le-ai putea găsi în playlistul unui poponar
iulie 15, 2011 la 13:05 ("a lua la p%_ă")
Dildo – White Fag
Rod Stewart – Don’t Cum Around Here
R.E.M. – How’s the pregnancy, Kenneth?
Pretenders – I’ll Stand In You
Da Luniz – I Got 5 In It
Bananarama – Penus
Nancy Sinatra – These Cocks Are Made For Wanking
Bangles – Fuck Like An Egyptian
Overkill – Boy You’ll Be A Woman Soon
Bad Boys Blue – You’re a Woman Now
Loituma – Leva’s Pulka
Metallica – Brown Eye Of The Beholder
Nina Simone – I Put a Sperm On You
Nick Kamen – I Pleasured Myself
Nightcrawlers – Push The Filling In
Oasis – Morning Glory Hole
Peter, Born & John – Young Fucks
Lynyrd Skynyrd – Sweet Home Labama
Creed – With Legs Wide Open
David Bowie – Bondage Daydream
Dream Academy – Life In A Northen Man
John Lennon – Jealous Gay
Nancy Sinatra – Gang, Bang
Mattafix – Living Darcur
Sting – Englishman In New Yorker
Sparks – This Hole Ain’t Big Enough For Both Of Us
Terry Jacks – Semen In The Sun
The Beach Boys – Cockomo
The Four Tops – I Can’t Touch Myself
The Smiths – The Queer Is Dead
The Beatles – Here Cums The Son
Him & Him – Ridin’ In My Car
Daft Fag – Harder, Better, Faster, Stronger
Jamiroquai – Seven Days In Sunny John
Fugees – How many Fucks
Anna Lee – 2 Times
Dr. Laban – Alabalaba
Faith No More – We Cum A Lot (Slash Version)
Gypsy Kings – La Cacaracha
Moby – Why Does My Bum Feel So Bad?
Plus un bonus pentru cei cuminţi şi jucăuşi, se face această piesă din suflet pentru cunoscători:
MOR după ROM III
iunie 21, 2011 la 11:20 (românesque)
Iată că am avut din nou dreptate în ceea ce priveşte campania “antiromânească” a ciocolatei ROM. De ce? Păi dacă prima oară m-am prins că e un fake, acum s-a adeverit chestia cu “e o campanie inteligentă”.
Şi se pare că n-am fost singurul care a văzut treaba în felul ăsta (în ciuda faptului că a trebuit să mă războiesc cu unii încuiaţi la minte pe tema asta). Ia citiţi aici ce scrie Gândul:
România a fost marele câştigător luni seara, la Festivalul de Publicitate de la Cannes 2011 (Cannes Lions International Festival of Creativity). Campania American ROM, realizată de agenţia de PR McCann Erickson, a câştigat două Grand Prix-uri în cadrul festivalului. Este prima dată când România obţine o astfel de distincţie la cea mai importantă competiţie de profil. Preşedintele competiţiei, Terry Savage, a subliniat că “este primul leu de bronz pe care România l-a câştigat vreodată”. Agenţia a reuşit să îşi adjudece Grand Prix-ul la categoria “cea mai bună lansare/ relansare de produs”, precum şi pe cel de la categoria “brand building”, precizează Advetising Age.
Aşa că sus paharul pentru că avem încă un motiv să bem!
Lucruri care se învaţă
iunie 6, 2011 la 00:57 ("a lua la p%_ă")
Cît trăim o să tot învăţăm iar acest lucru nu poate decît să ne ajute în viaţă. Am dat întîmplător peste chestia de mai jos şi vreau să vă spun că it made my day!
Enjoy 
Ce-am învăţat noi în urma acestei experienţe?
P.S. Un nou search term prin intermediul căruia s-a ajuns pe blogul meu este “bisău”.
Azi e nuntă mare-n sat
mai 25, 2011 la 02:32 (românesque)
Bine… nu azi şi nu neapărat o nuntă anume. Discutam acum o noapte cu doi prieteni despre obiceiul cu nuntitul la noi la românski. Amuzant, clişee peste clişee, multe de discutat, Cocoşilă, cremene etc. Ce urmează e rezultatul a jumătate de oră de râs în trei şi de încă jumătate de oră de râs singur în timp ce am ascultat muzică bună de prin anii 90 în timp ce am purtat discuţii oarecare pe facebook cu Renata (aşa-s eu, pluripotent de fel). Aşadar la orice nuntă din România e posibil:
- să dai peste ploscarul, vornicelul, tipul ăla de-i la costum şi căruia i-a pus ‘mnezău mâna-n cap de a avut şansa de a conduce tot alaiul fiind mort de beat (unii consideră asta o meserie)
- să dai peste baba aia din neam care vrea neapărat să facă gâtită de la chiuit şi digitoză tropicală de la pocnit din degete fie că se merge după mire, fie că se merge după mireasă, fie că-şi ia mirele capac la înghiţitu’ pişcotului în biserică, fie că bagă ăia cu muzica piese propice dezbrăcatului mirelui, fie că se vine cu găina, fie că a scos şi ea capu’ pe geam la maşină şi vrea să claxoneze vreo două de-alea ca la Caracal
- să dai peste tipul ăla afon care se tot bagă peste muzicieni şi care vrea neapărat să-i cânte mirelui “puşca şi cureaua lată” şi naşului aia cu “naşule, măria ta”
- să dai peste tipul celălalt care cere cu insistenţă aceeaşi melodie şi care se-nroşeşte de nervi de fiecare dată când e ignorat, refuzat sau minţit că “a mai fost” sau că “mai sunt trei şi dup-aia vine asta”
- să dai peste tipa aia care în mod normal are părul şaten şi lins dar care a venit la nuntă şatirată şi cu părul ondulat că deh, a rămas fără inspiraţie şi ăsta cică i-ar fi ultimul bastion al gustului în ceea ce priveşte coafatul
- să dai peste tipul ăla mort de beat care s-a-mbătat de dimineaţă şi care a ratat toată nunta parcând deja de la plecatul după mireasă
- să dai peste tipul ăla mort de beat care a adormit cu capul pe masă şi cu care fac poze toate neamurile
- să dai peste tipa aia bună rău pe care o curtează toţi testosteronaţii dezinhibaţi de alcool care cred că dacă-s îmbrăcaţi la costum au o şansă în plus
- să dai peste tipul ăla mort de beat care molestează prin dans şi voie bună (fără intenţie) pe rând când pe mire, când pe mireasă, când pe nănaş, când pe nănaşă
- să dai peste tipa aia grasă care s-a chinuit să intre într-o rochie cu 3 mărimi mai mică etalând un spectacol grotesc şi crezând că gata, în seara asta va sări pârleazu cu vreun vornicel
- să dai peste soţii ăia de vârstă mijlocie care tot timpul au ceva de împărţit unul cu celălalt până când el îi cârpeşte o smetie de-i stă femeia botoasă toată nunta
- să dai peste echipa naţională de olteni în training, rude cu mirele, care asistă emoţionaţi până la lacrimi la jocul miresii
- să dai peste tipul ăla care ştie să danseze orice tip de joc popular şi care dansează la fel şi pe “muzică uşoară“
- să dai peste tipul ăla care nu ştie să danseze dar care totuşi o face stricându-le hora de mână tuturor
- să dai peste tipa aia care nu vrea nici în ruptul capului să danseze şi care tot inventează scuze
- să dai peste neamurile alea pe care nu le-ai întâlnit niciodată (sau pe care le-ai întâlnit foarte rar) şi de care nu ţi-a păsat vreodată dar care ţin neapărat să te plictisească cu tot felul de poveşti (de când era mamă-ta mică sau de când a făcut tată-tu nu ştiu ce tâmpenie din care a scăpat cu chiu cu vai) care se termină întotdeauna cu “Eee, tu erai mic atunci, nu cred că ştii”
- să dai peste tipa aia care a păţit un accident (i s-a rupt un toc, a lovit vreun stâlp ca la Pamplona când a fost la prinsul buchetului, i-a puşcat cusătura la rochie, i s-a aplecat de la prea multe cornuleţe) şi căreia îi plâng toţi de milă
- să dai peste tipul gras şi cu mustaţă care-şi plânge indigestia şi care ar ucide pentru un triferment
- să dai peste neamurile din moldova ale miresucăi care la aperitiv se apucă toate de belit cremvurştiul pe motiv că la ei maţu’ nu-i comestibil
- să dai peste mămici cu copii cât ele şi care mai toate poartă acelaşi tip de îmbrăcăminte compus din două piese: fustă cu o palmă mai jos de genunchi şi cămaşă cu mânecă scurtă
- să dai peste femei care, în tema punctului de mai sus, urmează următorul fir logic: vârsta e direct proporţională cu lungimea fustei dar e invers proporţională cu generozitatea decolteului
- să dai peste frustrata aia care “a încurcat” nunta cu vreun bal caritabil şi care a venit cu o rochie de seară comandată special pentru a eclipsa rochia miresei
- să dai peste brigada de băieţi care cu o noapte înainte de nuntă s-au petrecut şi pe a căror feţe se poate vedea cu uşurinţă că sunt mahmuri
- să dai peste oamenii pe care nu i-a invitat nimeni şi să rămâi surprins că se-nţeleg de minune cu oamenii ăia pe care nu-i cunoaşte nimeni
- să dai peste tipii ăia care vor să fure mireasa definitiv
- să dai peste melodii ca asta
- să dai peste indivizii ăia pe care nu-i mai suportă mirii pentru simplul fapt că nu mai vor să plece acasă la spargerea nunţii
Cred că aş găsi mai multe dacă m-aş gândi mai mult, da’ acum e târziu şi mi-e cam lene. Oricum, Renata m-a lăsat baltă până la urmă aşa că am continuat inspirat de muzica de care ziceam la începutul postării. Hai cu ginerică!
Crochiu de măsliniu cu tuciuriu
aprilie 8, 2011 la 16:52 (petriceneşti, pobestea borbii, românesque)
La “Ciocârlia” maestrului Zamfir s-a iscat polemica între indivijii (ca guvijii) care au multe de spus pe internet. Discuţia, evoluţia, soluţia, poluţia şi, de ce nu, Pocuţia vă sunt servite calde, la masa şase, în felul următor:
pe youtube în gios,
pe-un canal frumos,
iată vin călare
cu broadbandu’ mare
cîţiva indiviji
ce-şi mai spun guviji,
să-şi dea cu părerea,
să le-agite berea
unor avizaţi
deloc ponderaţi.
la cîntec de nai
gînd bun nu găseai;
care mi-l cînta
discutat era.
unu-mi apărea,
românaş sadea
(sau aşa credea),
şi pe loc grăia:
“ROMANIAN MUSIC :X”
mîndru românaş,
iscusit doinaş.
mult timp nu trecea
vorba cu gura
şi al meu tărcat
mi-era atacat
de-un minoritar,
cred că lingurar:
“Da! dar tot ŢIGANU’ îşi ia dreptu’! Şi Zamfir îi ţigan înainte de toate, dacă nu ştiai!”
vijelie mare
se vedea în zare
că venea croit
un alt cufurit
şi cu sica-n mînă
s-o zică p-a bună,
neam de costoboc
să-l mişte din loc
pe cel lingurar,
cel minoritar
care mi-l spoise
şi mi-l murdărise
pe cel doinaş blînd
cu trilu’ plăpînd,
că-l făcu ţigan
cu pielea catran.
lui nu-i convenea
şi aşa zicea:
“Eşti prost informat. Zamfir nu este ţigan ci a dorit cînd era copil să cînte alături de ţigani lăutari. Bănuiesc că eşti capabil să faci o diferenţă. Nu îl poţi compara pe Zamfir cu ţiganii şi pe niciun român nu îl poţi compara cu ţiganii. Ţara e a noastră, a românilor… restul sunt doar nişte căpuşi, lipitori venite în vizită.”
trecea anii că trecea,
multă lume comenta
la cuvîntul dacului
că le spune-al dracului.
bătea vîntu’ vinerea
şi din codru-mi apărea
un haiduc pe-un cal
tot pe-acel canal
şi venea voios,
păr de merinos,
lîngă lac oprea,
calu-şi priponea,
apă că-i dădea
de mi-l sătura
şi-apoi se-ntorcea
şî mi se spăla,
apă-n mînuri lua
şi lacu-i vorbea.
haiducu-asculta,
mi se răcorea,
uda poama capului,
ştia vorba dacului
ce se răspîndise
şi mîndrii aprinse.
şi mi se scula,
în sat că mergea,
pe dac mi-l găsea,
de pe cal sărea,
de grumaz mi-l lua
şi aşa-mi zicea:
“Tu nu eşti doar prost informat, dar eşti şi prost pe deasupra… Ce înseamnă român pentru tine? Jean Constantin (ţigan) a fost căpuşă? Hagi (machedon) este căpuşă? Ivan Patzaichin (lipovean) este căpuşă? Ayhan Omer (tătar) este căpuşă? Gabi Szabo (maghiară) este căpuşă? Raed Arafat (palestinian) este căpuşă? Maia Morgenstern (evreică) este căpuşă? Carol I, rege al României, a fost căpuşă? Ţi-aş continua lista “căpuşelor” dar te-ai simţi un păduche… “
pe jos cu el da
şi mi-l blestema
şi-apoi mi-l scuipa
lumea că-i vedea
şi aminte lua,
că al nost haiduc
la umbră de nuc
murgu-şi dezlega,
pe el că urca
în zări că pleca
praf de rădica
şi lăsa de ştire
leac la nesimţire
şi leac de mîndrie
dac liber să ştie.
P.S. Pocuţia pămînt românesc! Jumătate de Europa pămînt românesc! Cît mai mult pămînt românesc, să avem ce să nu muncim!
